† BARTOLOMEU

DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL CONSTANTINOPOLULUI

NOUA ROMĂ ȘI PATRIARH ECUMENIC

ÎNTREGII PLEROME A BISERICII HAR, PACE ȘI MILĂ

DE LA HRISTOS CEL ÎNVIAT ÎN SLAVĂ

⁕⁕⁕

Cinstiți frați episcopi,

Dragi fii și fiice în Domnul,

Ajungând, cu harul lui Dumnezeu, la Învierea atotmântuitoare a Domnului, prin care a fost sfărâmată stăpânirea morții și s-au deschis neamului lui Adam porțile Paradisului, vă adresăm tuturor urări pascale și salutul călduros al praznicului, proclamând mesajul purtător de bucurie pentru întreaga lume „Hristos a Înviat!”

În toate formele ei de manifestare, viața Bisericii vibrează prin bucuria de nedescris a Învierii. „Experiența Învierii” o mărturisesc nevoințele Sfinților și Martirilor credinței, trăirea liturgică și mistică, răspândirea Evangheliei „până la marginile pământului”, evlavia și spiritualitatea credincioșilor, iubirea jertfelnică și întoarcerea acestora spre Hristos, așteptarea unei lumi în care „nu este moarte, nici întristare, nici suspin și nici durere“. 

În Înviere și prin aceasta, toate se află în mișcare spre desăvârșirea lor în Împărăția lui Dumnezeu. Acest impuls eshatologic a dat întotdeauna dinamism și perspectivă mărturisirii ortodoxe în lume. În ciuda aspectelor mitologice contrare, datorită perspectivei ei eshatologice, Biserica nu a capitulat niciodată în fața prezenței răului în lume, în toate formele lui de manifestare, nu a neglijat realitatea durerii și a morții, nu a cunoscut nonconformismul aspectelor umane, nu a considerat niciodată lupta pentru o lume mai dreaptă ca fiind străină de misiunea ei (în lume).

A cunoscut însă că durerea și crucea nu constituie realitatea cea de pe urmă. Esența trăirii vieții creștine este certitudinea că prin Cruce, prin „poarta cea strâmtă”, suntem călăuziți spre Înviere. Această credință se reflectă în faptul că fundamentul vieții bisericești, Sfânta Euharistie, e legată în mod profund de Învierea lui Hristos. În Tradiția Ortodoxă, după cum evidențiază fericitul Mitropolit Ioan de Pergam, Sfânta Euharistie „e plină de bucurie și lumină”, pentru că „nu are ca fundament Crucea și o idealizare a durerii, ci Învierea ca depășire a durerii Crucii“. Sfânta Euharistie ne transpune pe Golgota nu pentru a rămâne acolo, ci pentru a fi îndrumați prin Cruce spre slava cea pururea însorită a Împărăției lui Dumnezeu. Credința ortodoxă este depășire a mântuirii utopice „fără Cruce” și a posibilului naufragiu al crucii „fără Înviere”.

Participarea noastră la Învierea lui Hristos în taina Bisericii este pe de o parte desființarea  oricărei forme de utopism a „căilor largi” și a falselor paradise ale unei fericiri fără limite, în același timp și o categorică depășire/înfrângere a robiei lipsite de speranță într-o așa zisă negativitate de netrecut, de vreme ce Crucea lui Hristos poartă în ea și Învierea, „fericirea care nu cunoaște margini” și „desfătarea slavei veșnice”. Înfrângerea morții prin Crucea și Învierea Mântuitorului are un impact direct asupra esenței vieții noastre teantropice și asupra perspectivei ei cerești.

În Hristos cunoaștem și trăim că viața prezentă nu e întreaga noastră viață, că moartea biologică nu constituie final și desființare a existenței noastre. Limitele biologice ale vieții nu determină adevărul ei. În plus, senzația că viața este o inevitabilă „perspectivă înspre moarte” conduce la impasuri existențiale, la disperare și nihilism, la indiferență față de aspectele fundamentale ale vieții. Știința, progresul economic și social nu reușesc să ofere o soluție și o ieșire fundamentală din impas. Creștinii sunt cei care „au speranță”, cei care așteaptă Împărăția care va să vină a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh ca și realitate finală, ca și plinătate de viață și cunoaștere, ca și bucurie împlinită, nu doar pentru generațiile viitoare, ci pentru întregul neam uman de la începutul existenței și până la împlinirea vremurilor. 

Această perspectivă asupra istoriei și a veșniciei, caracterul pascal al credinței, al ethosului și al culturii Ortodoxiei, faptul de netăgăduit că minunea cea mare a Adevărului se revelează doar „celor care se apleacă prin credință în fața tainei”, ne cheamă astăzi să dăm mărturie în fața unei culturi a repulsiei față de Transcendent și a diferitelor contradicții legate de identitatea spirituală a existenței umane.

Slăvind în psalmi, în imnuri și cântări duhovnicești pe Cel Înviat din morți și Domnul Restaurator al vieții celei veșnice, participând cu bucurie „la praznicul tuturor praznicelor”, ne rugăm Atotputernicului, Atotînțelptului și Atotmilostivului Creator și Mântuitor al tuturor să aducă pace lumii, dăruind neamului omenesc toate darurile Sale mântuitoare, pentru a fi lăudat și preaslăvit Numele Său Cel Preaputernic și Preacinstit, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!   

Fanar, Sfintele Paști 2023

† Bartolomeu al Constantinopolului

Fierbinte rugător pentru voi toți 

către Hristos Cel Înviat