† BARTOLOMEU

DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL CONSTANTINOPOLULUI

NOUA ROMĂ ȘI PATRIARH ECUMENIC

ÎNTREGII PLEROME A BISERICII HAR, MILĂ ȘI PACE

DE LA MÂNTUITORUL IISUS HRISTOS NĂSCUT ÎN BETHLEEM 

Cinstiți frați Arhierei și iubiți fii în Domnul,

Învrednicindu-ne din nou să ajungem la marea sărbătoare a Nașterii după trup a Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu, slăvim „coborârea cea de nedescris și de neînțeles” a Mântuitorul neamului omenesc și Răscumpărătorul din stricăciune a întregii creații, cântând împreună cu îngerii „Slavă întru cele de Sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoință”.[1]

Hristos s-a revelat ca „Emmanuel”,[2] ca „Dumnezeu cu noi” și „pentru noi”, ca Dumnezeu apropiat de fiecare dintre noi, ca „și mai înrudit cu noi decât noi înșine”.[3] Cuvântul Cel mai înainte de veci, Cel „deoființă” (de aceeași natură) cu Dumnezeu Tatăl, așa cum a fost hotărât la Primul Sinod Ecumenic de la Niceea, a cărui 1700-a aniversare de la convocare a fost sărbătorită așa cum trebuie de lumea creștină în anul care tocmai se încheie, „S-a asemănat cu propria Sa creație”, S-a întrupat din Duhul Sfânt și din Fecioara Maria, „pentru a-i face pe oameni dumnezei”.

Troparul Nașterii Domnului proclamă că Nașterea lui Hristos „a adus lumii lumina cunoașterii”, a dezvăluit „sensul transcendent și esențial” al vieții și al istoriei, adevărul că numai credința creștină poate satisface pe deplin căutările profunde ale minții și setea inimii, că „nu există mântuire în nimeni altul“[4] decât doar în Hristos. În plus, „cunoașterea”, care „este firească”,[5] este înțeleasă după cuvintele Domnului „Cunoașteți adevărul și adevărul vă va face liberi”.[6]

Faptul extraordinar al Întrupării este trăit și se repetă spiritual în viața credincioșilor, a celor care iubesc arătarea Mântuitorului Hristos. După cum scrie Sfântul Maxim Mărturisitorul: „Cuvântul lui Dumnezeu, născut o singură dată în trup, se naște mereu în duh, din dragoste pentru cei care doresc”.[7] În acest sens, sărbătoarea Crăciunului, a Întrupării lui Dumnezeu și a îndumnezeirii omului prin har, nu ne îndreaptă spre un eveniment din trecut, ci ne îndreaptă spre „cetatea viitoare”, către Împărăția veșnică a Tatălui, a Fiului și a Sfântului Duh.[8]

Într-o lume în care se aud strigătele de război și zgomotul armelor, se aude totodată mesajul angelic „pe pământ pace”, vocea Domnului îi fericește pe „făcătorii de pace”, iar Sfânta Sa Biserică se roagă în Sfânta Liturghie „pentru pacea de Sus” și „pentru pacea întregii lumi”. Credința autentică în Dumnezeul Cel viu întărește lupta pentru pace și dreptate, chiar și atunci când acesta se află în fața unor obstacole insurmontabile din punct de vedere uman. Așa cum se arată în Mesajul Sfântului și Marelui Sinod al Bisericii Ortodoxe, a cărui prim deceniu îl vom sărbători în anul care vine, „uleiul trăirii experienței religioase trebuie folosit pentru a vindeca răni și nu pentru a reaprinde focul conflictelor războinice”.[9]

Evanghelia păcii se referă în mod special la noi, creștinii. Considerăm inadmisibilă indiferența față de divizarea creștinismului, mai ales când aceasta este însoțită de fundamentalism și respingerea explicită a dialogurilor inter-creștine, care au ca scop final depășirea diviziunii și împlinirea unității. Datoria luptei pentru unitatea creștină este de nenegociat. Noii generații de creștini îi aparține responsabilitatea continuării eforturile pionierilor Mișcării Ecumenice și înfăptuirea viziunii și eforturilor lor.

Îi aparținem lui Hristos, Care este „pacea noastră”[10] și „bucuria deplină” în viața noastră, „buna voință”, care izvorăște din certitudinea că „adevărul a venit” și „umbra a trecut”, că iubirea este mai puternică decât ura și viața mai puternică decât moartea, că răul nu are ultimul cuvânt în viața lumii, pe care o povățuiește Hristos, „Același ieri și astăzi și în vecii vecilor”.[11] Această credință trebuie să strălucească și să se reveleze în modul în care sărbătorim Crăciunul și celelalte sărbători bisericești. Modul de a sărbătorii al credincioșilor trebuie să mărturisească puterea transformatoare a credinței în Hristos pentru viața noastră, să fie un moment de bucurie și de fericire spirituală, de trăire a acelei „mari bucurii” de necuprins,[12] care este „sinonimă cu Evanghelia”. 

Sfințiți și Preasfințiți frați și iubiți fii,

În anul 2026, Sfânta și Marea Biserică a lui Hristos sărbătorește împlinirea a 1400 de ani de la 7 august 626, când a fost cântat „în poziție de stat în picioare” Imnul Acatist, în timpul sfintei privegheri din biserica Sfintei Fecioare Maria din Vlacherne, în semn de recunoștință față de Preasfânta Născătoare de Dumnezeu pentru salvarea Orașului de invazia dușmanilor. Cu ocazia acestei aniversări istorice, Anuarul Patriarhiei Ecumenice din anul 2026 este dedicat comemorării acestui eveniment important pentru Tradiția și identitatea noastră, care sunt indisolubil și profund legate de cinstea adusă Maicii Domnului, cea pururea fericită și preanevinovată și Maica Dumnezeului, a Apărătoarei Neamului.

În acest spirit, îngenunchind în fața Fecioarei Maria purtătoare a Pruncului și închinându-ne Cuvântului lui Dumnezeu, Care a luat chipul nostru, vă urăm tuturor sărbători fericite, roditoare în fapte bune, iar Noul An al bunătății Domnului să fie îmbelșugat de daruri divine. Acestuia I se cuvine toată slava, cinstea și închinăciunea, acum și pururea și în toate veacurile. Amin!

Nașterea Domnului 2025

† Bartolomeu al Constantinopolului

 Fierbinte mijlocitor către Dumnezeu pentru voi toți

_______

1. Λουκ. β’, 14.

2. Ματθ. α’, 23.

3. Νικολάου Καβάσιλα, Περί τῆς ἐν Χριστῷ ζωῆς, ΣΤ’, PG 150, 660.

4. Πράξ. δ’, 12.

5. Πρβλ. Α’ Κορ. η’, 1.

6. Ἰωάν, η’, 32.

7. Μαξίμου τοῦ Ὁμολογητοῦ, Κεφάλαια διάφορα θεολογικά τε καί οἰκονομικά, Ι, η’, PG 90, 1181.

8. Ἑβρ. ιγ’, 14.

9. Μήνυμα τῆς Ἁγίας καί Μεγάλης Συνόδου τῆς Ὀρθοδόξου Ἐκκλησίας πρός τόν Ὀρθόδοξο λαό καί κάθε ἄνθρωπο καλῆς θελήσεως, § 4.

10. Ἐφεσ. β’, 14.  

11. Ἑβρ. ιγ’, 8.

12. Πρβλ. Λουκ. β΄, 10.