
† BARTOLOMEU
DIN MILA LUI DUMNEZEU ARHIEPISCOP AL CONSTANTINOPOLULUI
NOUA ROMĂ ȘI PATRIARH ECUMENIC
ÎNTREGII PLEROME A BISERICII HAR, PACE ȘI MILĂ
DE LA CREATORUL ÎNTREGII LUMI
DOMNUL ȘI DUMNEZEUL ȘI MÂNTUITORUL NOSTRU IISUS HRISTOS
Preacinstiți frați arhierei și iubiți fii în Domnul,
Prin harul lui Dumnezeu, Dătătorul bunătăților, intrăm astăzi în Noul An bisericesc, cinstind și sărbătorind cu psalmi, imnuri și cântări duhovnicești, la începutul acestuia, „Ziua de rugăciune pentru protecția mediului înconjurător”.
Criza ecologică contemporană, cu multiple dimensiuni, este o criză a libertății omului, a religiei și a filosofiei sale, a eticii și a culturii sale. Aceasta este precedată de „transformarea negativă” a libertății noastre, izolarea și înstrăinarea noastră de Izvorul Vieții, urmată de un comportament distructiv față de mediul înconjurător. Simțim o profundă recunoștință pentru faptul că inițiativele și intervențiile de pionierat ale Patriarhiei Ecumenice, în mod neîntrerupt din anul 1989 până în prezent, nu numai că au scos la iveală dimensiunile spirituale ale problemei ecologice, ci au deschis noi căi și perspective pentru abordarea acesteia. Congresele ecologice, dialogurile intercreștine și interreligioase pe această temă, propunerile concrete ale Sfintei și Marii Biserici a lui Hristos privind problemele de mediu, referirea la dimensiunile sociale și la consecințele crizei ecologice, precum și alte aspecte similare, constituie un demers ecologic puternic, cu accent pe necesitatea imperativă a unei „schimbări copernicane” în ceea ce privește înțelegerea ideii de progres și atitudinea umanității față de mediul înconjurător, precum și asupra modului de acțiune a factorilor politici, economici și sociali, a Bisericilor și a religiilor, a științei, tehnologiei și educației noii generații.
Vom continua, atât prin fapte, cât și prin cuvinte, promovarea inițiativei ecologice a Sfintei și Marii Biserici a lui Hristos, dinamismul ecologic al relației euharistice, ascetice și doxologice cu creația, subliniind întotdeauna că pentru a pune în lumină mesajului ecologic autentic al credinței și Tradiției noastre ortodoxe, e nevoie de un demers teologic temeinic, spre binele creației „foarte bune”.
Suntem convinși că punerea în evidență a dimensiunilor religioase și etice ale amenințării ecologice va conduce la conștientizarea importanței fundamentale a „responsabilității ecologice”. În cele din urmă, omul trebuie să înceteze să se comporte ca și cum nu ar ști și să renunțe definitiv la iluzia că planeta Pământ poate, pe termen nelimitat, să depășească presiunile și distrugerile provocate de om, că natura are puterea de a se regenera singură. Etica responsabilității pentru protecția mediului înconjurător trebuie să se manifeste la nivel global, național, local și personal. Reiterăm încă o dată că dezvoltarea responsabilității ecologice este un „imperativ categoric” pentru umanitate, în fața celei mai mari amenințări pe care a fost chemată să o înfrunte de-a lungul întregului ei parcurs istoric.
În mod evident, având ca model dominant prototipul antropologic, reprezentat de „bogatul nechibzuit” din Evanghelie (Luca 12, 17-21), cu „îmi voi dărâma hambarele și voi zidi altele mai mari, și acolo îmi voi aduna toate roadele și bunurile mele”, și „suflete, ai multe bunuri puse deoparte pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea, bucură-te”, omenirea își subminează viitorul și își distruge „casa”. „Păcatele moderne” ale umanității au creat, și continuă să creeze, noi diviziuni și rupturi între om și natură. „Omul-dumnezeu” contemporan insistă în demersul de distrugere a pământului, ignorând măsuri și limite în numele planurilor geopolitice și al intereselor economice, al consumismului și al satisfacerii unor nevoi, în esență de nesăturat, dar și, la un nivel mai profund, din cauza unor răsturnări de valori interioare și existențiale. Consecințele unei dominații mondiale a voinței de manipulare, instrumentalizării și exploatării mediului înconjurător vor avea consecințe tragice pentru viața de pe planeta noastră.
Recunoașterea tot mai largă și instituirea oficială a zilei de 1 septembrie de către lumea creștină ca Ziuă de Protecției a Mediului Natural capătă astăzi o importanță deosebită ca simbol și promovare concretă a unității creștinilor. Pe de altă parte, slăvirea „Creatorului întregii creații” la Începutul Anului bisericesc în tradiția noastră liturgică, constituie o moștenire prețioasă, ca invitație și îndemn la respectarea creației, care suferă consecințele răutății nesăbuite ale omului.
Preaiubiți frați și dragi fii,
Respectarea pilonilor fundamentali ai culturii ecologice poate stopa tendințele de distrugere a mediului înconjurător și poate deschide „singura cale ecologică” a dezvoltării durabile. În general, umanitatea are nevoie de un consens asupra unui nucleu de valori fundamentale comune, care, într-o lume a rupturilor și polarizărilor, va funcționa ca o busolă pentru parcursul viitor. Considerăm că axa acestui ansamblu de valori este principiul solidarității, ca factor al responsabilității comune, al dialogului și al reciprocității sincere, alături de responsabilitatea colectivă pentru protecția mediului natural. Atât respectul concret față de caracterul sacru al persoanei umane, cât și grija pentru integritatea creației constituie, din perspectivă creștină, manifestări vitale ale realizării euharistice a Bisericii și ale chemării omului de a deveni „sacerdot” al creației.
În acest spirit, rugându-ne ca Noul An bisericesc să fie plin de binecuvântări și rodnic în faptele bune și plăcute lui Dumnezeu, invocăm asupra voastră rugăciunile și mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria Pammakaristos, a cărei icoană sfântă o păstrăm cu evlavie în Sfânta Catedrală Patriarhală, căreia ne închinăm „cu cuvântul, cu inima și cu voința”, harul și mila Domnului, Dumnezeului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, al Cărui nume preasfânt să fie binecuvântat și slăvit acum și pururea și în veacurile fără de sfârșit. Amin!
1 Septembrie 2026
† Bartolomeu al Constantinopolului
Fierbinte mijlocitor către Dumnezeu pentru voi toți






